Travel 0

when in a temple

E foarte interesant cateodata cum se aseaza lucrurile. Am vizitat multe temple budiste si am cautat de multe ori sa vorbesc cu calugari sau cu maestri insa de fiecare data, nu eram la momentul potrivit.

De ce spun ca e interesant cum se aseaza lucrurile? pentru ca atunci cand am ajuns intamplator la un templu, la fel de intamplator, un mare maestru chinez urma sa tina o predica.

Dupa ce am aflat ce urma sa se intample, inainte de conferinta, s-a servit mancare vegetariana si ceai. Cum am un spirit de roman in mine, desigur ca am luat mai multa mancare decat puteam inghite dar,  in templu te poti ridica de la masa doar dupa ce mananci tot, m-am facut de ras dar am invatat o lectie importanta.

A inceput predica maestrului, erau prezenti mai mult de 300 de oameni. El nu stia engleza, dar avea foarte multi discipoli care vorbeau o engleza perfecta. Ei imi traduceau mai tot ce spunea. N-am putut sa nu ma abtin sa nu ii pun cateva intrebari, asa ca in fata tuturor chinezilor, mi-am formulat intrebarea balbait dar totusi incurajat de aplauze. Intrebarea mea a fost:

Ne nastem cu un scop, sau capatam un scop pe parcusul vietii?

El mi-a raspuns cu mai multe povesti:

1) Un copil este trimis la magazin sa cumpere sare, pe drum el vede tot felul de lucruri. Se pierde in mediul inconjurator si uita ce trebuia sa faca. Mama sa cand vede ca el nu mai vine acasa, il trimite pe vecin, sa il ajute pe baiat. Vecinul ii arata drumul catre magazin.

Sarea, reprezinta scopul iar vecinul reprezinta Universul care te ghideaza tot timpul, desi uneori crezi ca te-ai pierdut.

A2a poveste este strans legata de prima.

2) Imagineaza-ti ca esti acasa si dormi, brusc casa ia foc. Prietenul tau, incearca sa te trezeasca, la inceput striga dupa tine, dupa care te zmuceste, dupa care te loveste. Dupa care sunt doua posibilitati:

-te trezesti si te salvezi.

-prietenul te abandoneaza si tu mori..

Exact asta ni se intampla de multe ori in viata, prietenul este vecinul din prima poveste. Cand nu esti pe drumul cel bun, la inceput Universul, incearca sa iti atraga atentia prin lucuri marunte. Daca tu insa in continuare faci lucruri care nu sunt demne de scopul tau, el va incepe sa te „loveasca”, iar daca tu esti incapatanat si nu vrei sa vezi toate semnele, intr-un final te va abandona.

Loviturile de multe ori in viata sunt ceea ce noi numin intamplari nefavorabile, pe care le vedem ca pe ceva rau. Acestea apar doar ca sa ne arate ca nu suntem pe drumul cel bun, le percepi ca pe ceva rau dar intotdeauna apare ceva bun.

„dupa ploaie, mereu e soare”

Cand am vrut sa ridic microfonul ca sa mai intreb ceva, a urmat instant a3a poveste.

3) Un strain ratacit ajunge la un templu in speranta de a gasi un maestru care sa ii raspunda la intrebari. Maestru il asigura ca ii va raspunde la toate intrebarile, dupa ce ii va fi discipol timp de un an. El este de acord. In toata aceasta perioada, el da cu matura face de mancare si alte lucruri casnice.

Dupa ce trece un an, maestrul il invita in camera sa pentru a ii raspunde la toate intrebarile. Insa strainul, in toata aceasta perioada de munca, a uitat toate intrebarile.

Maestrul il pune sa ii faca un ceai, dar sa stinga lumina intai. Dupa ce stinge lumina, discipolul il intreaba: „maestre dar unde e ceaiul” ? (prima intrebare), ii raspunde maestrul. Dupa ce face ceaiul, el intreaba din nou: „maestre unde esti?”( a2a intrebare). Dupa care maestrul il pune sa aprinda lumina.

Concluzia? avem intrebari doar atunci cand suntem in intuneric, daca reusim sa iesim din intunericul mintii, atunci o sa scapam cu adevarat de toate intrebarile care ne supara zi de zi.

Incearca sa fii mai prezent in ceea ce faci si te asigur ca usor usor intrebarile vor disparea..

Cu aceasta poveste, mi-a cam inchis gura. Am discutat dupa cu unul dintre discipoli lui si inca mai discut cu ei prin mesaje.

In urmatoarele articole voi incerca sa abordez ceea ce am mai discutat si cu maestrul.

33006855 wenshu-monastery-original-5073 wenshu-monastery-chengdu-package-1441680496863

dsc03087-768x1024

You Might Also Like

No Comments

Leave a reply